Vârful sezonului polinic de ambrozia

Societatea Română de Alergologie și Imunologie Clinică vă informează că sezonul polinic de ambrozie a început, iar nivelul de polen din aer este în continuă creștere. Este esențial să cunoașteți riscurile asociate cu expunerea la acest alergen și să luați măsuri de precauție adecvate.

Alergia la polenul de ambrozia se manifestă în principal prin rinită alergică, cu simptome precum strănut, secreții nazale apoase, nas înfundat și mâncărime la nivelul nasului, adesea însoțite de simptome oculare precum lăcrimare, mâncărime și înroșirea ochilor. În formele severe, pacienții se pot confrunta cu alterarea calității somnului, dificultăți de concentrare și în desfășurarea activităților zilnice. Aceste simptome se manifestă pe toată perioada expunerii la polenul de ambrozia, începând din iulie până târziu în octombrie.

Nu subestimați simptomele de rinită alergică! Dacă rinita indusă de polenul de ambrozie nu este tratată corespunzător, aceasta poate evolua spre astm. Riscul de apariție a astmului la pacienții alergici la polenul de ambrozia este de două ori mai mare decât pentru cei alergici la orice alt tip de polen.

Atenție! Astmul este o boală cronică a căilor respiratorii inferioare care poate afecta considerabil calitatea vieții, iar controlul simptomelor necesită un tratament adecvat, evitarea alergenilor și monitorizarea bolii pe termen lung de către un medic specialist alergolog sau pneumolog.

Simptomele de astm sunt: tuse seacă, senzație de lipsă de aer, compresiune toracică, respirație dificilă și șuierătoare (wheezing). Concentrațiile mari de polen de ambrozia pot declanșa crize de astm.

Ce puteți face dacă aveți simptome de rinită alergică?

– Consultați un medic alergolog. Dacă aveți simptomele menționate, dar nu aveți un diagnostic confirmat, este important să vă programați la un consult alergologic. Un diagnostic corect este primul pas către un tratament eficient și o viață fără griji în sezonul polinic.
Începeți tratamentul la timp. Dacă ați fost diagnosticat cu rinită alergică la polenul de ambrozie, este esențial să începeți tratamentul prescris de medicul alergolog imediat pentru a preveni agravarea simptomelor. Terapia rinitei alergice include, în principal, corticosteroizi intranazali și antihistaminice orale/intranazale, administrate pe toată durata sezonului.
Luați în considerare imunoterapia cu alergen (AIT). Imunoterapia vă ajută să obțineți toleranța pe termen lung la alergen prin restabilirea răspunsului imun al organismului. Avantajele acestei terapii sunt: obținerea controlului rinitei alergice și prevenirea dezvoltării astmului. AIT se inițiază după sezonul polinic și poate fi administrată sub formă injectabilă (SCIT) sau sublinguală (SLIT) pe o durată de 3-5 ani.

Cât durează sezonul de polen de ambrozia?

Sezonul polinic variază anual, în funcție de condițiile meteorologice și de gradul de răspândire al plantei. Pentru aceasta este necesară monitorizarea polenului de ambrozia cu ajutorul senzorilor care măsoară în timp real concentrațiile de polen, cu scopul de a stabili începutul, vârful și sfârșitul perioadei polinice, inclusiv intervalul orar cu încărcătură polinică maximă. Cunoașterea acestor date permite:

– Inițierea terapiei în momentul optim, respectiv odată cu începerea sezonului polinic.
– Ajustarea terapiei în funcție de nivelul concentrației de polen.
– Continuarea terapiei la pacienții cu astm indus de ambrozia cu încă o lună după sfârșitul sezonului polinic.
– Informarea pacienților privind perioada de vârf polinic în care trebuie să se protejeze suplimentar.
– Informarea publicului larg asupra intervalelor orare cu încărcătură polinică maximă în vederea evitării activităților în aer liber (plimbări, activități sportive), deoarece crește riscul de a dezvolta alergie la ambrozia.

În zona Timișoarei, din 2023, există astfel de senzori performanți care captează și monitorizează în timp real particulele de polen. În momentul de față înregistrează valori extrem de crescute de polen de ambrozie (842 PPM3), depășind cu mult pragul de 40 PPM3, la care încep să apară simptomele. Datele obținute cu ajutorul senzorilor sunt accesibile populației din județul Timiș prin intermediul aplicației Alergotel disponibilă pe iPhone și Android.

Ce sunt arahidele? Adesea sunt numite alune și considerate a fi înrudite cu nucile, dar această afirmație este fundamental greșită. Conform clasificării botanice, alunele aparțin leguminoaselor.

  • Cui îi pasă, de ce scriem despre asta? Motivul este că alergenele din arahide sunt similare cu cele din alte leguminoase și, prin urmare, prezintă risc crescut de a induce reacții alergice la persoanele alergice la leguminoase, în special la soia.
  • Metodele ImmunoCAP și ImmunoCAP ISAC fac posibilă aflarea proteinelor la care este sensibilizat pacientul și, prin urmare, prezice severitatea posibilelor reacții la arahide sub formă crudă sau gătită (cereale prăjite, fierte).

Alergia IgE-mediată la grâu poate fi alimentară și respiratorie. Simptomele în cazul celei alimentare pot fi urticaria și/sau anafilaxia.

  • Grâul este foarte bogat în molecule alergenice. Unele dintre ele sunt asociate doar cu polenul de grâu, altele se găsesc doar în boabe. Cu toate acestea, există un alergen care se găsește atât în polen, cât și în boabe – acesta este profilina Tri a 12, care poate astfel provoca reacții atât la polen, cât și la făina din cereale.
  • Tri a 12, ca toate profilinele, este o proteină instabilă, ușor degradabilă și, prin urmare, provoacă de obicei simptome locale.
  • Proteina de transfer lipidic (LTP) Tri a 14 este de o importanță crucială, poate fi găsită în făină și poate duce la reacții încrucișate cu alte alimente care conțin LTP-uri (fructe cu sâmburi), precum și cu orezul, orzul, porumbul.
  • Tri a 14 este o proteină stabilă și este un marker important al anafilaxiei, aproximativ 60% dintre pacienții cu alergie la grâu fiind sensibilizați la aceasta.

De asemenea, dorim să menționăm că persoanele cu alergie la grâu pot avea reacții la latex datorită unei proteine asemănătoare – heveina Tri a 18.

Astăzi vă împărtășim o descriere a celor mai importante alergene din nuci.

  1. Ce nuci provoacă cel mai frecvent reacții alergice?

– Alunele de pădure, caju, nucile, migdalele, nucile pecan, fisticul, macadamia.

  1. Unde se pot găsi nucile?

– Deserturi (ciocolată, nuga, marțipan), sosuri (pesto, barbecue, etc.), salate, lichioruri și nuci în sine ca parte a diverselor gustări.

– Produse cosmetice.

– Uneori se găsesc urme de nuci în produse la care nu ne așteptăm. Acest lucru este posibil datorită utilizării acelorași instrumente și echipamente în producția de produse alimentare cu și fără nuci. Mai mult decât atât, nucile conțin alergene cu risc crescut de reacții sistemice severe, care chiar și cantități mici ar putea induce o reacție alergică. Prin urmare, din motive de siguranță, unele produse sunt etichetate „pot conține urme de nuci”.

-Principalul marker al unei reacții alergice adevărate, care mediază de asemenea și dezvoltarea acesteia, este imunoglobulina E sau IgE pe scurt.

-Alergia este o reacție exagerată a corpului nostru la substanțe nepericuloase. Responsabile pentru declanșarea reacțiilor alergice sunt imunoglobulinele E.

-Care este mecanismul care declanșează reacția alergică? Proteina alergenică (moleculă absolut inofensivă pentru majoritatea oamenilor) pătrunde în corpul uman și determină producerea de IgE specifice față de acel alergen.

-Proteina alergenică (moleculă absolut inofensivă pentru majoritatea oamenilor) pătrunde în corpul uman și determină producerea de IgE specifice față de acel alergen. La următoarea expunere la alergen, aceste IgE specifice se leagă de molecula alergenică. Complexul format din alergen și IgE se leagă de mastocite și stimulează degranularea acestora. Ulterior, din mastocite se eliberează mediatori care provoacă simptomele inflamatorii ale răspunsului alergic.

-Cu toate acestea, determinarea IgG alergen-specifice este foarte utilă în monitorizarea răspunsului la imunoterapia alergen-specifică. Dar aceasta recomandare vine dintr-o altă perspectivă medicală!

În aceast material vom discuta despre alergia cauzată de acarienii din praful de casă. Începem cu această sursă alergenică, deoarece praful poate fi întâlnit peste tot în case. Este bine de știut că, praful nu este format doar din acarieni. El mai poate conține și păr de animale, particule de mucegai, polen de plante, produse de metabolism ale insectelor și multe altele.

În orice caz, acarienii din praf reprezintă o cauză majoră a alergiilor induse de alergenele de interior.

Este important de menționat că acarienii au dimensiuni foarte mici și se ridică cu ușurință în aer unde pot rămâne suspendați pentru o perioadă mai lungă de timp. Cu cât sunt mai mulți acarieni în praful din casă, cu atât este mai mare riscul ca pacienții sensibilizați să dezvolte astm.

Cei mai importanți acarieni, din punct de vedere alergologic, sunt Dermatophagoides pteronyssinus și Dermatophagoides farinae.

Principalele allergene ale D. pteronyssinus sunt Der p 1 și 2, care au o structură foarte similară cu principalele alergene ale D. farine, Der f 1 și 2. Prin urmare, există o mare probabilitate să apară reacții încrucișate între acești acarieni.

Determinarea cantitativă a componentelor alergenice Der p 1 și Der p 2 vine în sprijinul medicilor alergologi, ajutandu-i să selecteze dintre pacienții alergici la acarenii din praful de casă pe cei care au cea mai bună indicație pentru imunoterapia alergen-specifică (AIT).

Un alt alergen extrem de important din acarieni este tropomiozina Der p 10, care prezintă un grad ridicat de reactivitate încrucișată cu alergenele din crustacee, insecte și moluște. Dacă, în urma investigațiilor, se dovedește că predomină sensibilizarea la Der p 10, atunci putem presupune că este o alergie alimentară.

Acestea nu sunt toate alergenele acarienilor. În general, pacienții cu astm bronșic tind să fie sensibilizați la mai multe componente alergenice ale acarienilor decât pacienții cu rinită alergică.

Diagnosticul alergiei la polenul de buruieni (în special la ambrozia și pelin) poate fi dificil și de multe ori confuz. Prescrierea unei terapii eficiente este dificilă în multe cazuri, fiind știut că tratamentele medicamentoase actuale sunt eficiente doar la unul din patru pacienți alergici la polenul de ambrozia. Inclusiv prescrierea unei imunoterapii alergen specifice (AIT) eficiente este dificilă la pacienții cu alergii la buruieni.

Care sunt cauzele ce conduc la această situație?

  1. Existența unui număr mare de pacienți polisensibilizați.
  2. Suprapunerea anotimpurilor de înflorire a buruienilor cu perioadele de înflorire ale altor plante – ierburi și chiar mesteacăn (mesteacănul înflorește în același timp cu păpădia).
  3. Existența unui număr mare de molecule cu reactivitate încrucișată în polenul diferitelor tipuri de buruieni.

Din păcate, tratamentul simptomatic (antihistaminice, antileucotrieneni etc.) doar ameliorează simptomele și nu tratează cauzele alergiei. Pe de altă parte, eliminarea alergenelor nu este întotdeauna posibilă în timpul sezonului de înflorire. Deci, în prezent, cel mai eficient tratament al alergiei la polen de buruieni este AIT.

AIT – este o abordare terapeutică specifică, în care pacientului alergic i se administrează repetat un alergen cu antigenicitate scăzută (capacitatea de a provoca alergii), dar imunogenitate ridicată (capacitatea de a influența funcționarea sistemului imunitar). Terapia „lansează” practic producția de anticorpi protectori blocanți (IgG) alergen-specifici în paralel cu reducerea producției de anticorpi IgE alergen-specifici și activarea mecanismelor imunității celulare.

AIT este în prezent singurul tratament eficient pentru alergie. Terapia „antrenează” sistemul imunitar al pacientului și previne dezvoltarea reacțiilor alergice, fiind singura terapie care determină modificarea răspunsului imun al pacientului alergic.